Aseara la BierHouse am reusit sa ne intilnim pentru prima data cu muscarii din Timisoara. Intilnire interesanta cu o gramada de lume pe care am intilnit-o pentru prima data.
Initiativa a fost pornita de Florinb pe forumul flytying.ro, initiativa pe care o salutam si careia i-am oferit suportul nostru.
De la ora 18 am inceput sa ne adunam si am stat la o bere cu tone de vorbe pina pe la 20.30 cind a inceput un meci care ne-a bruiat considerabil. Eu nefiind microbist, nici macar nu am stiut de meciul cu pricina sa-l fi luat in calcul, dar si asa intilnirea a meritat si eu o consider o reusita.
Ne-am vazut cit de cit, incepem sa ne cunoastem si cel mai important lucru, stim deacum ca putem construi multe impreuna.

In total am fost 25 de muscari

Cupa 3 Lacuri 2009, cu 3 manse pe Belis de muscarit dupa clean, biban sau pastrav de lac, cu 15 participanti in final printre care Fernando si Shoco, a fost un concurs interesant si pentru prima data un concurs dificil de abordat.
Doua cupe sau intors acasa, Premiul I si Cea mai mare captura – jackpot-ul concursului.

Miza jocului parea la inceput pescuitul dupa biban cu fire sinking, tehnica pe care au folosit-o cei mai multi concurenti. Eu am mers pe ideea de a incerca sa am o captura cit mai mare si am jucat pe clean, care in perioada asta ar trebui sa fie mai usor de prins, fiind in perioada de hranire intensa pentru iarna.
Tehnica a fost simpla: Cast and Run – am mers constant paralel cu malul insorit si am aruncat cam din 3 in 4 metri; daca am avut un atac, m-am oprit si am insistat in zona maxim de 10 ori dupa care am plecat mai departe. Avantaje: acoperirea unei zone foarte mari in timpul mansei, gasirea mai rapida a locurilor in care erau adunati pestii. Evident ca aceasta strategie nu poate fi facuta cu o barca, iar hidrobicileta a fost cel mai important suport, m-am deplasat silentios rapid pe toata distanta si au fost citiva Km de mal de acoperit.
In prima mansa la intrare am vazut citiva clenuti ca stateau la mal la suprafata, si atunci am decis ca montura pe care s-o pregatesc sa fie intermediate si de suprafata, mi-am pus pe Opti creek-ul meu de clasa 3 un fir floating cu un polileader intermediate, apoi un tipet de 0.18 pina la saltatoare si restul de 0,16. Muste am folosit 4 modele, pe saltatoare un babyfish pe cirlig de 10 si o musca ocru cu hackle maro pe 14 – semana cu niste muste ce stateau pe suprafata apei si mai sareau pestii le ele din cind in cind; la capat am pus un fel de black zulu cu corp din dubbing negru, mijloc rosu sau oranj tot din dubbing, cu pana maro pe tot corpul si sirma aurie, coada din pana de git de fazan auriu rosie, si hackle de cocos negru sau gri, un fel de Bibio. Astea 2 din urma mi-au dat cele mai bune rezultate, amindoua legate pe cirlige de 10. Tehnica de casting a fost tipica de sesh, aruncat pina la 20-30 cm de mal, tras incet cca 4-5 m, ridicat firul din apa si aruncat din nou cu citva metri mai departe in directia de mers. Din cind in cind incercam si un pompat usor, dar nu a dat rezultate.
In prima mansa am prins 8 cleni printre care si cel care a luat Cea mai mare captura de 34,1 cm, in a doua am luat 22 de cleni dintre care avem citiva peste 30 cm si am scapat din graba un clean mai mare de 35 cm chiar in gura minciogului, iar in mansa 3 am prins 24 de cleni din care peste 30 cred ca erau cca 8 bucati.
Cu toate ca am fost sigur ca se vor prinde multi pesti in concurs, si ma asteptam la multi pescari sa aiba in plase mai mult decit mine, a fost o surpriza sa vad ca s-a prins putin, si e putin pentru potentialul Belisului.
De mentionat sint cei 2 patravi de lac pe care i-au prins Paul Hanzer si Florin Fulea la streamere babyfish diferite de ce leg eu, care au fost cu succes fata de ale mele, pentru ca am vazut si eu pastravi ce vinau la mal dupa peste mic, dar babyfish-ul meu nu le-a fost in meniu.
Cred ca tehnica abordata de majoritatea concurentilor, de a merge pe biban la adincime a fost prost inspirata, iar pentru clean s-au miscat prea galagios cu barcile pe suprafata apei. De citeva ori am fost deranjat de zgomotul facut cu vislele in apa de cei ce isi schibau locul pe malul celalalt – lucru care a contribuit cu siguranta la faptul ca s-au prins cleni putini si mici in concurs. Deplasarea silentioasa, fara valuri este foarte importanta pe lac daca vrei sa ai capturi multe si mari.

In concediul meu prin Polonia am fost la pescuit in zona Czorsztyn pe Dunajec si Bialka. O zona destul de frumoasa linga granitza cu Slovacia, cu lacul Czorstin de 15 Km lungime pe cursul Dunajec-ului, strajuit de 2 castele impunatoare. O zona destul de turistica si destul de aglomerata de altfel.
Am petrecut o saptamina in zona, in diferite locuri si am pescuit pe Dunajec in aval de Pieninski Park si deasupra lacului pe Bialka.

Dunajec-ul, este un riu de munte lat de cca 20 m cu repezisuri multe, mari si adincimi destul de mari, dar relativ usor de muscarit upstream daca esti bine echipat. Apa nu era chiar limpede si avea o vizibiltate de cca 60-70 cm. Peste cit incape in el mai ales ca zona era intre Pieninski Narodowni Park si o zona de Catch & release de 12 Km. Eu am ales o zona in care se puteau retine 3 pesti de peste 35 cm pe zi, caci era singura moneda de a fi lasat in pace de familie si prieteni. Macar sa vada ca incerci sa le prinzi ceva, si sa viseze la bogatia de pe gratar. Dar cum apa are peste din greu, lipan, pastrav, prinsul nu a fost o problema. Lipan mare de peste 40 cm, pastravi peste 40, cleni in schimb mai mici si ceva albitura si mai mica care din cind in cint sarea la uscate in zonele mai linistite.
Am pescuit exclusiv la uscata, caci daca merge, nu vad de ce as da la altceva, si am incercat citeva muste locale de lipan si citeva adams-uri si clink hammer facute de mine, cu succes in final mai ales cele pe care le-am legat acasa pentru asta.
Montura pe care am folosit-o in final a fost tot cea cu running line de 0.29″ cu leader conic si tippet de 0,10; cu 2 parasute una oliv si una gri deschis. Am prins bine cu ea de dimineata pina seara de toate si de toate marimile.

Am intilnit destui muscari acolo, care toti dadeau la nimfa. Se sprijineau cu un batz in fund linga suvoaie si greblau apa la greu. O fi buna chestia care o faceau, dar pe mine nu m-a incintat sa stau protzapit acolo si sa greblez, caci vroiam sa incerc cit mai multe locuri din apa asta.
Permisul pe zi era 60 de zloti ( echivalent cu cca 65 lei ) si pe saptamina era 250 de zloti – un pic scump dupa mine, dar aveai o zona mare de pescuit si in final merita.

De ceva timp nu am mai scris pe blog din motive limpezi in aceasta perioada – nenumarate muscarituri la munte si pe sesh cit timpul frumos ne permite si nu e cine stie ce activitate pe la firmele noastre fiind perioada concediilor. Asadar sint citeva lucruri de notat, pentru ca din fericire am ajuns sa muscaresc in zona Retezatului, pe riul Barbat, pe Lapusnicul mare, pe Bistra Marului, iar colegii mei de suferinta au ajuns pe riul Shes pe lacul Gura Apei si Dobra. Deci multa activitate si nu lipsita de rezultate notabile.

Riul Barbat – am pescuit in zona cascadelor 2 sesiuni, una de seara si una de dimineata devreme, in ambele am avut o serie de atacuri si am prins citiva pastravi frumosi printre care unul de 42 cm la uscata.
Zona este superba si apa era un pic vijelioasa, dar deasupra cascadelor in repezisuri erau destul de multi pastravi. Mustele cu care am prins au fost Adams parasuta, Klinkhamer oliv parasuta, si o musca mica neagra din quill cu hackle de cocos negru pe care nu stiu cum se numeste, dar la ea am prins pastravi frumosi inclusiv pe cel de 42.

Lapusnicul Mare – am pescuit aproape toata zona permisa in 3 sesiuni si am prins pastravi cca 8-10/sesiune de cca 1,5-2 ore, dar pastravi mici undeva la 18-22 cm. nu am avut nici un atac de pastrav mai mare, dar tinind cont ca aproape in fiecare bulboana erau citva acolo Lapusnicul merita incercat. Peisaj superb, aer super curat, lipsa de semnal la telefon – ofera toate conditiile unui pescuit frumos. Muste folosite Adams parasuta, Klinkhamer oliv parasuta Klinkhamer dun parasuta.

Bistra Marului – un riu inchis multi ani, care e foarte frumos cu zone diferite: repezisuri, cascade, bulboane, cu mult pastrav dar pastrav mic undeva la 18-22 cm majoritatea si mult pastrav mai mic. Am muscarit 2 sesiuni de 3-4 ore pe o lungime de cca 2 Km in amonte de hotelul din Poiana Marului. Locuri foarte frumoase si apa curata destul de vijelioasa.
Pastravi multi, atacuri multe, foarte asemanatoare cu cele de pe Somesul rece. Am prins cca 20 si ceva de pastravi intr-o sesiune fara prea mult efort. Mustele care au mers cel mai bine sint tot Adams parasuta, Klinkhamer oliv parasuta Klinkhamer dun parasuta.
Locul e foarte bun pentru citeva zile de pescuit, pentru ca Bistra si Sucu au pastrav din abundenta, lacul de la Poiana Marului are Clean mare, pastrav, obleti si alte specii mai de stationar, dar poate fi pescuit foarte bine din barca. Ma intorc weekend-ul asta acolo pentru a mai pescui un pic si va tin la curent.

In perioada 9-12 iulie 2009 am avut ocazia si placerea de a participa la o competitie de fly fishing “Cupa Tarilor din bazinul Adriatica-Dunare”, competitie la care au luat startul 14 echipe din 8 tari (republicile din fosta Yugoslavie + Romania, Ungaria si Slovacia, cu cate una, doua sau chiar trei echipe).

Romania a prezentat doua echipe: Fernando Mihailescu, Mihai Mariusciac, Adrian Ignat si Adrian Vlasiu, Paul Sas, Titus Nicoara.
In final echipele noastre au ocupat locurile 8 si 11.

Concursul s-a desfasurat pe raul Una in apropierea localitatii Kulen Vakuf (zona Bihac) din Bosnia-Hertegovina si a fost dificil mai ales datorita faptului ca nivelul raului pe anumite sectoare era ridicat si fie nu puteai sa intri in apa si erai nevoit sa dai de pe mal printre crengile copacilor, fie intrai in apa si dupa 2 pasi apa iti ajungea in cel mai bun caz la piept (iar daca ai avut ghinionul sa prinzi un astfel de stand – Vlasiu si Ignat mansa 1 iar Eu mansa 3) am fost nevoiti sa ne luptam si sa luam serios apa la galosi pentru a putea puncta 2-3 pesti intr-o mansa. Alte probleme au fost cele legate de alegerea si prezentarea mustelor, deoarece pestii erau foarte selectivi. Trebuie sa mentionez faptul ca din discutiile cu doi membri ai echipei Bosniei am mai aflat cate ceva referitor la care ar fi cele mai indicate nimfe si uscate. Ceea ce este cel mai important este faptul ca am mai invatat cate ceva ca de altfel cu fiecare ocazie (concursuri interne sau diverse alte iesiri), am avut ocazia sa cunosc si sa discut cu oameni care stiu cu adevarat cu ce se mananca acest sport si am vazut locuri noi cu rauri minunate la care doresc sa ma intorc cat de curand.
La intoarcerea spre casa ne-am oprit pe raul Pliva la invitatia lui
Alex Djukic. Pot sa spun ca este unul din cele mai frumoase rauri din Europa recunoscut pentru lipani si pastravi indigeni capitali. Am pescuit putin seara la uscate si dimineata la streamer si am reusit sa agat cativa pistruiati cu adevarat frumosi (vezi foto).

Titus

1 – Somesul Rece: o locatie buna, un riu bogat in peste, chiar daca e de talie mica, e mult; 900 de pesti prinsi in concurs in 3 manse intr-o zi si jumatate inseamna ceva, pe deoparte, iar un pescuit cu peste 20 de pastravi intr-o ora, dupa mansele de mai sus, spune ceva despre riul asta.

2 – Vojoita: o locatie buna pentru un concurs, cu structura de lemn acoperita cu nylon ce ne scoate din rahatul vremii de fiecare data, anul asta cu becuri destule si lumina seara, dar cu prea multa benzina la generator pentru muzica de seara.

3 – Participare: 45 de concurenti, si lume veche si noua. O participare crescinda de la an de an.

4 – Atmosfera: Super OK si relaxata, putin cam incarcata de muzica tare in noapte si baieti chefli pina la 4-5 dimineata, putini, da Hmm.

5 – Muzica: pentru ca tot nu am putut sa dorm de KW de muzica, trebuie sa recunosc am avut si bune si rele, de la Bregovici, pina la pseudo manele ardelene in care ni se mai spune inca o data, a nspe mia oara, ca ardealu e al nostru, si ca ROMANIA E PAMINT ROMINESC – nota bene, nu stiu cui. Cert e ca daca o fi vrut vreodata in istoria locului sa treaca vre-un urs sau eu stiu ce jivina pe acolo, pe trei generatii de acum in colo nici macar no sa se mai gindeasca.
Daca nu de volum, dar de continut sigur.

Am pus ceva imagini si in galerie.

Vroiam de ieri sa scriu despre concurs, dar abea acum reusesc sa ma adun pentru asta. Pastravul de aur de anul asta, a fost un concurs bun, cu multe fetze noi si mai putine fetze vechi, cu multi pesti si multa bere, relaxat si organizat OK.
Apa a fost foarte faina in prima zi si destul de tulbure duminica dimineata, cit sa rastoarne mult clasamentele. Cei care au prins ambele manse in prima zi, au avut destul noroc sa pescuiasca pe o apa buna si cu pesti destui aproape in fiecare stand, eu care am avut o mansa duminica dimineata, am facut casting si am mai dat la nimfa sa ma mai antrenez in cacaua cu lapte, povestind de una alta cu Adi Pop care m-a arbitrat.

OK, pensiunea sa ce o fi la Ic Ponor m-a surprins, pentru ca de fiecare data cind ajung colo ceva nou este facut si conditiile sint din ce in ce mai bune, manageritza de acolo este o tipa spirt, care alearga de colo colo si le rezolva pe toate, potol bun in special.

De memorat au fost placintele cu brinza si buruieni facute de Diana Bradea, care au facut istorie, cafeaua calda servita de Gyongy Nagy dimineata la spartul zorilor, apoi clatitele facute de bucatareasa simbata seara – adevarate nene; si multe altele. Shoco cu buna dispozitie tipica concursului, si echipament colorat ca de papagal, Zsolt cu incercat de betze si casting, Zoli Nagy care fiind pentru prima data intr-un concurs a prins bine si sa clasat inaintea lui Shoco si Zsolt, Adi Pop cu talpa dezlipita la bootzi bodoganind de ciuda, Paul Hanzer cu muste mici si faine si batzul lui de doua miini cu care da la nimfa, Adi Lucuta care a prins bine si ar fi putut sa intre in top 10, si bine inteles Miky care a luat potul.
Zile faine, prieteni dragi, si multa agitatie, pe care am simitit-o numai dupa ce tabara s-a golit si am mai facut un mic pescuit cu Adi Lucuta in zona podului. As mai fi stat o saptamina daca as fi putut si tot nu ar fi fost deajuns.

Echipamentul dus a stirnit destul de mult interes, padurea de betze mi-a placut si faptul ca s-au incercat o multime din ele este super OK.
Pentru finala mai aduc 2-3 betze noi, un Goran Anderson de 9,4 feet de clasa 4 si un Multi power de 9 feet si clasa 5 – betele preferate ale lui Christer Sjoberg, poate si un Opti Peak de 11 feet si clasa 3.

Daca merita sau nu sa mergi la concursuri, nu mai un lucru care sa te puna pe ginduri. Dupa mine sint evenimentele anului prin tot ce se intimpla colo. Peste inca un weekend vine finala, abea astept sa ajung acolo, Somesul Rece, corturi, 3 zile – nu trebuie sa le pierdeti.
Tudor

Joi 18 iunie am sarbatorit ziua de nastere a pictorului Leon Vreme impreuna cu invitatul nostru Valeriu Sepi (fost student la arte a pictorului, si prieten apropiat, membru al Phoenix).
Cu ocazia asta Sepi a acceptat propunerea noastra si a intrat in rindul clubasilor nostrii ca mambru de onoare.
Sepi traieste de citiva ani in Singapore, ca artist. Este un vechi muscar pasionat si isi plimba betele de musca peste tot in lume cu el. In amintirile mele, in copilarie, Sepi a fost mereu in pescuiturile noastre, fiind virusat cu muscaritul de tatal meu.
Din cei de la Phoenix, Nicu Covaci si Sepi au facut artele la Timisoara, si amindoi au fost studentii tatalui meu, apoi prieteni dragi ai nostri. Pe parcursul anilor au tinut permanent legatura si ne-au vizitat aproape cu fiecare revenire in Timisoara. Pe Nicu l-am intilnit in primavara asta, el traind acum in Spania, Sepi este in Singapore dar este in Timisoara acum pentru montarea unei piese de teatru la National ce va avea premiera in 27 iunie.
De aceea, ne-am gindit ca nu poate fi o ocazie mai buna decit sa reunim cele 2 evenimente si sa le sarbatorim impreuna.
A fost o seara frumoasa, petrecuta la gradina Banateana, unde impreuna cu citiva membrii am oferit din partea noastra noii wadersi Multi2 tatalui meu, si diploma cu titlul de membru de onoare lui Sepi, sapcute de la Loop, mititei etc.
A fost o seara frumoasa, petrecuta cu cei dragi, am baut virtos la bere si am povestit o groaza de lucruri legate de copilarie, de Phoenix, de iesirile in natura impreuna.
A doua zi dimineata eu am plecat la Pastravul de aur, Leon Vreme la Klagenfurt pentru deschiderea unei expozitii personale de pictura, asa ca nu am putut sta prea mult.
Am transmis si toate cele bune din partea lui Christer Sjoberg (Loop) ca in fiecare an, la rugamintea acestuia.

Intilnirea cu Christer a fost interesanta si plina de noutati si clipe placute. Din punctul asta de vedere, Efttex 2009 pentru mine este un mare succes.
Christer a sosit oarecum inopinat, hotarindu-se in ultimul moment, iar 2 zile in Budapesta am avut timp sa stam impreuna, sa povestim tot felul de lucruri si sa stabilim citeva lucruri pentru perioada ce va veni. E o persoana super placuta, vesela si pasionata de ceea ce face. Cu toate ca sintem continu in legatura de ceva timp, intilnirea a fost plina de lucruri noi si planuri comune.

Deci, iata citeva noutati de la Loop pentru anul viitor ( premiera absoluta ):
Loop pregateste 2 linii noi de betze, ce sint un pas superior celor existente EPIC si XACT. Aceste betze au la baza blancuri noi dezvoltate de ei si conform spuselor lui, sint mult superioare celor din prezent. Claus Frimor este principalul designer, si pina in momentul de fata sint finalizate prototipurile.
Fisele de produs arata impecabil cu toate lucrurile setate pina in cel mai mic detaliu. Epic va fi linia de virf.
Toate betzele de clasa 5-6 in sus vor fi echipate cu Xgrip, minerul hexagonal licenta Loop pe care Christer l-a dezvoltat.

Un concurs reusit cu o locatie foarte buna, un riu frumos cu potential bun in pescuit si locuri bune pe o distanta de 20-30 km.
Crisul repede este un riu frumos si cu un potential de hranire a pestilor cum rar vezi, acest lucru garanteaza posibilitatea unor capturi de dimensiuni mari.
Organizarea OK, gasca vesela si placuta, citeva fetze noi si tinere, in rest, buna dispozitie si bucuria de a ne intilni cu prieteni dragi pe care din pacate reusim sa-i vedem doar cind mergem la concursuri.

Cu toate ca nu am avut o clasare foarte buna, Crisul a fost un riu nou pentru noi si capricios din cauza furtunii din inaintea concursului, totusi am prins frumos in prima mansa la nimfa ( gen de pescuit care nu-mi place si pe care l-am practicat intensiv in mansa pentru prima data cu 10 pesti prinsi din care numai 2 au fost de masura ). O atmosfera placuta, discutii multe despre echipament si tehnici folosite.

Noi am adus pentru prima data echipamentul de la Scierra alaturi de noutatile de la Loop in masina magazin pe care o aranjam de fiecare data, si i-am gazduit pe Shoco cu betzele Cult de la Vision si pe GeorgeM cu betezle lui in suportii nostri de betze.
Cele 2 betze Loop de 2 maini pe care le-am adus Goran Anderson Signature Series de clasa 6 de 12 picioare si Opti double hand de clasa 9 de 14 picioare, echipate cu mulinete Loop Opti Speedrunner si EvotechG4 si firele dedicate au fost pe departe dupa mine piesele de baza ale echipamentului nostru.
YellowLine-ul de generatie 2, a fost si el prezent in set, si a atras destul de multa atentie.
Scierra a fost prezenta cu 4 betze de clasa 3-4-5, mulinete, fire, lieder-e, jackete, wadersi, bootzi, genti si accesorii.
Mult echipament, dar si multi concurenti.

Pentru noi ( eu, Titus si Virgil ), acest concurs a fost o deschidere in adevaratul cuvint a sezonului de munte, alaturi de prieteni dragi, alaturi de povesti, clipe placute.

Mindri sintem si de programul grafic pe care l-am oferit dar mai ales de cupe; la care Bibanu sa dat in petic ca de fieare data.
Tudor